Concurs de soluții
Acasă pentru umanitate
Proiect pilot pentru construcția în regim de voluntariat a două locuințe tip, accesibile
Prima paginăProiecteProiectul nr. 50 - AA2537

Proiectul nr. 50 - AA2537

Autor principal: dr. arh. Constanta Carmina Gheorghita
Coautori: arh. Tedy Sorin Sopron, arh. Ana Maria Rusu
Colaboratori arhitectură: stud. arh. Calin-Nicolaie Todireanu, stud.arh. Teodora-Maria Ivan, arh. Raluca Zaharia
Colaboratori specialități: ing. Lucian Cretul; ing. Cosmin Tanasuca

CASĂ pentru ACASĂ

De fiecare data când spunem „acasă” inima fiecărui om tresare de bucurie și este cuprinsă de armonie.

A C A S Ă … ritmurile încetinesc, liniștea cuprinde totul în jur, zâmbete înfloresc în colțul gurii, privirea devine visătoare, apoi ochii se închid …

Și totuși, ce e acasă? Acasă e un loc, e un obiect, e un sentiment, e un refugiu, e o stare eternă … nimeni și nimic nu va putea vreodată să fure un „acasă”. Acasă este de fapt spațiul asupra căruia omul, într-un mod involuntar sau voluntar, prin acțiunea sa creatoare, își pune amprenta, definindu-l după bunul plac și după propriile nevoi. Spațiul astfel obținut își pierde din caracterul impersonal și devine o oglindă a sufletului celui care îl locuiește, devine „loc”, un spațiu unic pentru fiecare individ. Așadar, locul este un succesor (sau un derivat) al termenului „spațiu”, deține o încărcătură emoțională ridicată și devine „acasă”.

Proiectul acesta s-a născut din dorința de a cuprinde într-o formă tangibilă o „stare de bine”, un sentiment, un refugiu sufletesc … Privit într-un context mai amplu, proiectul nu propune doar construcția unei case, ci mai degrabă construirea lui „acasă”, mai ales că alături de voluntarii din șantier vor fi prezenți viitorii beneficiari ai proiectului.

Proiectul de CASĂ pentru ACASĂ încearcă să depășească perspectiva curentă asupra arhitecturii sociale și încearcă să demonstreze că nu întotdeauna doar cu buget consistent se poate obține o arhitectură de calitate. Prin proiect se propun două module de locuit, cuplate, ce diferă doar prin prezența unui dormitor în schema funcțională.

Cuvântul definitoriu al întregului proiect este îmbrățișare. Anvelopanta îmbrățișează inima casei – bucătăria și livingul, peste care, prin intermediul unei scări mici și ascunse de pereți din lemn, stă ascuns în unghiul cald al acoperișului, locul de odihnă. Spațiile comunică între ele pe verticală, nu vizual, ci atât cât e necesar pentru ca focul din șemineu să încălzească nu doar spațiile de zi, ci și pe cele de odihnă, ascunse în palmele acoperișului.

Și pentru că fiecare familie este unică, casele pot fi modelate și adaptate în timp. În funcție de dinamica familiei, ambele module de case propuse pot fi extinse prin amenajarea unor noi spații de odihnă, astfel încât „acasă” să nu devină niciodată neîncăpător.